Flori roșii

de Luca Daniel

Flori roșii

Pe urmele serii trec norii…
Spre marginea lumii privesc,
Prin inimă-mi zboară cocorii,
Cu teamă îţi spun: ,,Te iubesc!”

Planetele-n taină sărută
O briză de timp, obosită,
Secunda, din ceasuri căzută,
Trezeşte o stea adormită.

Când raza de Lună mi-aduce
Ecoul din gânduri ascunse,
Tu dormi şi-n somnul tău dulce
Te-aştept cu braţele-ntinse.

Pe maluri cu sălcii pletoase,
Un vânt se strecoară în glas,
Te-acopăr cu-n cer de mătase
Şi-n zorii de-argint fac un pas.

Ninsori de petale suave
Mă cheamă să-ţi las un alt vis,
Mor şoapte în ramuri firave,
Pe ţărmul cu flori de cais.

Nisipul brăzdat de-amintire
Ascultă doar cântecul mării,
Ard focuri pe-un colţ de iubire,
Iar ploaia le-aruncă uitării.

Cu ochii spre drumuri străine
Te strig, ca un freamăt de valuri,
Să vii, să aduni lângă mine
Flori roșii ucise la maluri.


Lasă un răspuns