Iubirea din vise

de Luca Daniel

Iubirea din vise

N-am crezut şi-am zburat să te caut,
Dar prin cer milioane de aştri
Ascultau vocea ta ca de flaut,
Eu venem să-ţi văd ochii albaştri.

Tremurând ca o frunză în ploaie,
Te-am strigat cu o şoaptă-n ecou,
Dar am fost cuprins de-o văpaie,
Tu plecai spre lumină din nou.

Am ştiut atunci că degeaba un dor
Va fugi după zări şi destine,
Eu sunt doar un biet muritor,
Ce nu poate ajunge la tine.

M-am întors pe planeta uitării,
Căutând peste timpuri, risipe,
Dar în piept bate strigătul mării
Şi regretul rămas fără clipe.

Lângă nopţi mi-am luat amintirea
Şi adorm hoinărind în abisuri,
Tot încerc să-mi găsesc iar iubirea,
Ce-a bătut la o uşă prin visuri.


Lasă un răspuns