Pasărea luminii

de Luca Daniel

Mai spune-i primăverii să vină lângă noi
Cu clipele uitate în braţele visării
Şi lasă lângă vise să cadă stropi de ploi
Şi-n inimă aruncă doar valurile mării!

Ridică norii albi s-ajungă pân’ la soare,
Cu fluturii de umbră păşeşte-n viaţa mea
Şi pune peste câmpuri parfumul tău de floare,
Iar lângă înserare strecoar-o mică stea!

Tu, rază de iubire, citeşte printre rânduri
Din cartea frumuseţii cu file de argint!
Aprinde nopţi cu stele şi pune-mi iar în gânduri
Petale-nsingurate ce zboară pe pământ.

Ca pasărea luminii am să cobor la tine,
Pe buzele ca macii îţi voi trimite şoapte
Şi-mbrăţişaţi de rouă, cu mângâieri divine,
Voi şti că nu simţi frigul, când voi pleca departe.

Dezleagă curcubeul de jurământul sfânt
Şi colorează cerul cu pulberi nevăzute!
Prin florile de vişin strecoară-al verii vânt,
Să şteargă lacrimi triste din inimile frânte.

Eu voi deschide-n suflet ferestrele iubirii,
Când flori nemuritoare vor săruta destine,
Pe maluri de speranţe voi spune fericirii
Că dragostea e-n toate ce seamănă cu tine.


Lasă un răspuns